Dilema !

Simteam nevoia sa scriu ceva sa ma destind. Ascultam o melodie cu un bass puternic si simteam ca'mi invadeaza intimitatea asa ca am oprit'o. Era ceva ciudat in privirea mea , era ceva ce ma facea sa ma tem! Nu mai era ca la inceput. Nu stiam de ce... Timpul a ramas in urma mea si tu la fel. Ma lasam in voia scrisului si uitam pur si simplu de mine. Aveam lacrimi in ochii mei atat de goi. Ma simteam ca si cum as fi sedata, dar eram sedata cu venin , cu ura... Imi facea prea mult rau... Ii spuneam ce am pe suflet , fara sa ma gandesc ca ii poate face rau... Preferam sa fiu eu bine, vroiam defapt sa fim amandoua bine, dar ... Am abandonat ceea ce numeam acum doua saptamani prietene pentru totdeauna. Numeam... candva... A apus si asta... pentru ca orice vis frumos se termina repede. I'am dat inapoi bratara de la ea. Era vorba despre respect, iar intre noi nu mai exista demult asa ceva. Era doar o obisnuinta care devenea tot mai sacadata . Nu mai stateam atat de mult impreuna , alte anturaje , alte vieti.. Am inceput sa fim ca doi magneti care se resping, avem polii diferiti, asta ar trebui sa tina dar se resping. Ceva nu mai e ca inainte... Nu mai poate fi... Tremuram... Imi era frig... Aveam doar un tricouas rosu cu alb si o pereche de colanti si stateam in casa scarii si priveam cum ninge... Ma simteam bine sufleteste , dar pe dinafara inghetam. Intram intr'un soc hipotermic fara sa'mi dau seama. Ma uitam in jos si vedeam mii de imagini cum defileaza in fata mea.. Imagini, imagini, imagini, imagini si imagini... Plangeam!..Lacrimile cadeau fara sa le pot opri..nu ma mai puteam stapani. Afara viscolea... M'am ridicat dintr'un clipit si m'am rezemat de usa. Nu stiam daca sa ies sa hoinaresc in voia gandurilor sau sa ma feresc de rau. Am preferat sa ies. Rimelul meu curgea pe fata mea fierbinte, ramanand doar dare de rimel si un dezgust sec. Ma simteam murdara... auzeam ceva in mintea mea.. Cineva imi spunea ca sunt nebuna ca trebuie sa plec departe sa pot depasi momentul, sa'mi caut o noua lume. Si.......... Am fugit!! Departe... Acolo unde gandurile sa nu ma mai poata ajunge.... si..... Nici EA ! Speram ca totul se va termina daca voi pleca. Dar nu... Totul era mult mai murdar, mai sec, totul era fara gust, fara culoare... Darele de la rimel si lacrimile au ramas nesterse pe fata mea tot mai rece ca un cavou pana au inghetat. Aveam parul ciufulit de la vant si eram intr'o camera goala unde era curent. Era ca si cum cineva era invocat, iar eu defapt Il invocam. Fara motiv...! Erau multe geamuri, dar toate erau intunecate, doar unul era alb, era un alb imaculat, un alb ce'mi fura ochii. Am pasit...si am pasit..tot mai repede pana am inceput sa alerg. Nu puteam ajunge la acel geam. M'am oprit si lacrimi iar au izbucnit din ochii mei goi drogati de atata plans si strig "De ce? De ce nu am dreptul asta? Eu nu sunt om?"... S'a auzit ca un fel de trasnit in spatele meu. M'am intors speriata iar o lacrima a zburat in voia sortii si s'a izbit de gresia sparta de sub picioarele mele. Era El... Imi spunea ca trebuie sa lupt sa ajung acolo. Doar cei cu adevarat buni ajung acolo. ... M'am gandit mult stiti... si..... Doar cei buni pot trece acolo, pot privi intr'acolo... Iar eu... Nici acum nu am reusit sa privesc acolo. Ceva ma blocheaza.... Asa credeam.... Suna ceasul..Este ora 07:00 am. . Trebuia sa merg la scoala, eram transpirata,inima imi batea tare si eram in scara blocului. Nu stiam ce caut acolo, incepea sa'mi fie frica desi era dimineata. Nu'mi mai simteam mainile si picioarele. Erau digerate, nu aveam voce,iar parul era ud si inghetat. Devenisem un cub de gheata doar dupa o noapte disperata si asta doar din vina greselilor mele. Strigam ... strigam si strigam... auzeam doar in mintea mea un ecou slab.... Si.... am asteptat pana cineva a venit sa vada in ce stare sunt... Am ramas acolo... adormita...intr'un cavou rece al amintirilor...